La Benzinărie- baladă populară

Ca tot omul abia ce luasem şi eu chenzina
Şi nu ştiu cum, în mod nechibzuit,
Ce calcule am făcut de am ieşit,
În trafic cu maşina.
Aglomeraţie, şosele-n lucru, se sparge iar asfaltul,
Se întinde azi un strat, mâine se toarnă altul,
N-ai voie pe acolo, nu vezi că se lucrează,
Alo domnu, luaţi-o pe dincolo, aici se asfaltează!
Şi uite aşa bară la bară ,tot dând ocol,
Trezitu-m-am deodată cu rezervorul gol.
Am zis că asta-i soarta, aşa a fost să fie
Şi-atunci făcându-mi cruci o mie,
Fatalitate, oprit-am frate la benzinărie.
Oh de-aş fi ştiut ce amară soartă,
Nemiloasă şi haină mă aşteaptă!
Numai ce văzui afişat preţul preţul,
Şi brusc deoadată mă apucă sughiţul.
Am luat pompa în mână, tremurând,
Turnat-am în rezervor benzină în jur stropi împrăştiind
Şi când văzut-am suma crescând vertiginos
Am căzut pe jos
Când am văzut cât am de plătit,
M-am înmuiat
M-am ofilit
Adică m-am întins, ca să-mi revin,
Să-mi trag respiraţia, simţit-am că mă ia cu leşin.

Şi-atunci văzui ca prin ceaţă
Cum se apropie de mine o Mioriţă
Oaie, laie, î
Bucălaie
Şi-mi spune:
Pe bune
Drăguţule car driver,
Trageţi maşina mai aproape de river,
Că l-a apus de Soare,
Vor să mi te omoare
Cu zilele, vere,
Toate Companiile petroliere,
Tot cartelul, mafioţii
Javrele, ordinarii, hoţii,
Ăştia cu rafinării,
Vor să vă jupoaie de vii,
Vor să se îmbogăţească
Pe spatele vostru averea să-şi crească
Nu le ajunge, îmbuibaţii,
Vitele, cămilele, dromaderii, cocoşaţii,
Vor să o ducă în huzur,
Pe Coasta de Azur,
Să umble numa îmbrăcaţi în aur.

Ooo! Ce plan mârşav!
Mioriţă lae, să-i spui lui Emil Boc
Că amu bani de benzină ioc!
Şi că de n-o da preţul înapoi
De Companiile petroliere ne-om ocupa noi!
Dacă asta poate fi o ocupaţie onorabilă.

Până una alta mergem cu tramvaiul şi cu troleimbuzul, restul se cară în cârcă.
Români, încercaţi mersul pe jos,
E recomandat de medic şi e sănătos,
Este relaxant...