Vorbăraie abstractă

adică de ce scrii?
de ce nu taci?
cine mă îmboldeşte pe mine să scriu atunci când din public mi se zice "aouleu lasă-ne!" sau "văleleu iartă-ne!" ori "du-te nene!"...
adică de ce scrii ca un tâmpit,
pe blogul ăsta părăsit,
când noi cu toţii de aicea am fugit?
da, e o vorbă în popor:
fuga este ruşinoasă dar măcar e sănătoasă,
şi de aia fugim noi zilnic zilnic de răspundere,
ca să ne menţinem suplii.
"la suplesse oblige", na că am zis-o, adică "supleţea te obligă" să faci diverse lucruri cum ar fi să ţii posturi.
din câte ştiu eu posturile pot fi de două feluri, de radio sau de televiziune.
Să nu uităm că pentru a fi suplii trebuie să suplinim, asta e chiar logic.
deci până la urmă concluzionăm că oamenii fug de acest blog pentru a se menţine suplii.
adică blogul ăsta e un fel de parcare unde nu intră nici o maşină,
un magazin de confecţii făr de manechine în vitrină,
e o pierdere de timp, e o inutilitate,
e o mare aiureală, e o banalitate,
bă tu ăla care scrii, tu eşti o mare nulitate,
trage pe dreapta, aruncă totul la tomberon
lasă-te de scris, învaţă să cânţi la trombon,
că şi aşa ne-ai trombonit destul.

păcat,
era un blog destul de vizitat,
eram apreciat
cândva
primisem chiar un premiu de mucava...
am şi o poză,
cu mine primind premiu consolare pentru proză,
consolat fiind cu o consolă.

Mă gândesc că poate ar trebui să denumesc blogul "Desene pe asfalt"
ori "Vorbăraie abstractă"
Să tragem azi cortina, ne mai vedem şi altădată...

Sunt al tău iubito

M-am îndrăgostit,
Instantaneu cum m-ai privit,
Pariu tu poţi pune pe ce am simţit.

Am încercat rece să fiu cu tine
Dar măiculiţă, arăţi atât de bine,
Că am început să mă înroşesc,
Să mă-ncălzesc,
Să mă topesc,
Curg, am impresia, mă duc de vale uşurel,
Am nevoie disperată să îmi revin niţel.

Mai înainte ca gheaţa din inima mea să se topească,
Îi voi da tot ce am mai bun în mine ca să mă iubească,
Nimic de acum nu mă mai poate opri,
Divinitatea doar mai poate interveni.

Ştiu că e rândul meu, voi câştiga în astă tură,
Ori dacă nu, măcar are să-mi fie învăţătură,
Şi nu voi mai avea nici o ezitare,
Să mai aştept, nu pot, căci sunt demult în aşteptare,
Sunt sigur că acum am găsit-o,
Şi cu sinceritate am să-i spun:
Sunt al tău iubito!

Mintea deschide-ţi şi atunci la fel ca mine vei vedea,
Să ai înalte ţeluri în viaţă şi atunci te vei elibera,
Şi să şti că în adâncul inimii tale de-ai să priveşti,
Acolo, iubire, doar iubire tu ai să găseşti.